Investițiile, știință sau artă?

Într-o dimineață nu de mult citeam în presă un articol care mi-a atras atenția. Cantitatea impresionantă de informații mă face să selectez doar câteva articole asupra cărora mă opresc, în rest mă mulțumesc cu titlul sau câteva paragrafe. Însă în acest articol un procent mi-a sărit în ochi: 10%.

10% a reușit să facă investitorul de retail pe bursă în intervalul ianuarie 2017 – ianuarie 2018. Deși inițial pare un procent absolut decent raportându-ne la alternativele de plasamente, depozite, fonduri de obligațiuni, imobiliare, etc. procentul de 10% reprezintă o sub-performanță majoră față de ce au înregistrat indicii bursieri în aceeași perioadă, sau fondurile de acțiuni.

Spre exemplu indicele BET-BK a înregistrat în aceeași perioadă o performanță de 22.91%, indicele BET-TR 19.30%, iar fondurile de acțiuni administrate de OTP Asset Management România SAI SA  21.14% si 28.07%.

Așadar o sub-performanță majoră, și doar într-un an de zile. Păcat că nu avem date statistice de acest gen pe mai mulți ani.

Dacă sunteți investitor la BVB, ați citit până aici și vă simțiți vizat, stați liniștit: se întâmplă și la case mai mari, acest fenomen fiind prezent la nivel global. Studiul din 2015 efectuat de institutul de cercetare Dalbar intitulat Analiza cantitativă asupra comportamentului investitorului relevă că majoritatea investitorilor americani sub-performează când vine vorba despre investiții.

În 2015, randamentul anualizat pentru ultimii 20 de ani a indicelui S&P500 a fost 8.19%, în timp ce investitorul mediu a obținut doar 4.67%, o diferență de 3.52% pe an, timp de 20 de ani!

Randamentele investitorilor vs. randamentele oferite de piață

Evident că mi-am pus întrebarea de ce ar alege cineva care a decis să investească la bursă să lase bani pe masă. Adică, dacă tot ai făcut ce era mai greu și anume de a deschide un cont de tranzacționare, de a analiza companii, trenduri economice, de a fi la curent cu toate știrile și noutățile, de ce alegi să nu îți maximizezi câștigul?

Cauzele sunt multiple, însă cred eu că în principiu se rezumă la factorul psihologic. Scormonind internetul despre asta am găsit că acest fenomen se numește “supremație iluzorie” și este definit ca o condiție a prejudecății cognitive prin care o persoană își supraestimează calitățile și abilitățile proprii în raport cu aceleași calități și abilități ale altor persoane.

Exemplele abundă. Un studiu din 1977 releva că 94% dintre profesori se descriu ca fiind superiori colegilor de breaslă. Șoferii de asemenea se definesc ca fiind mai buni decât media, 93% dintre șoferii americani se declară superiori celorlalți. Evident că e imposibil din punct de vedere statistic ca să fim cu toții cei mai buni, însă se pare că e foarte greu să recunoaștem asta, la nivel individual.

Așadar revenind la bursă, pe ce dau investitorii vina când sub-performează? În principiu cauza pentru care investitorii individuali nu reușesc să obțină tot ce piața le oferă ține de psihologie, din diverse motive aleg să nu fie investiți în anumite momente, ratând astfel perioade de creștere.

Motivele sub-performanței:
Factori psihologici 50%
Nu am capital disponibil de investit 25%
Am nevoie de capital pentru alte scopuri 25%

Întotdeauna vor fi motive de panică. Frica vinde, prin urmare știrile vor abunda de vești proaste, tensiuni armate, crize mai mari sau mai mici, excese, deficite, diverse probleme care ne fac să ne temem. Și atunci de obicei investitorii apasă butonul de vânzare, de obicei refugiul fiind cash-ul sau depozitele bancare.

Ceea ce se întâmplă de obicei apoi este că bursa își revine destul de repede, și atunci investitorii privesc de pe margine, ratând cele mai bune zile de creștere. O scădere este mult mai repede recuperată de bursă, care poate crește într-o zi cât un depozit într-un an. Și atunci investitorii revin, după cele mai bune zile de creștere, rezultând un randament mai mic față de un indice, care rămâne mereu investit. Apoi tranzacționarea excesivă duce la rulaje mari, ceea ce se traduce în comisioane de tranzacționare mai mari, care de asemenea diminuează soldul investitorului.

Spre deosebire de un investitor de retail, un investitor instituțional are o serie de limite impuse de legislație, în cazul unui fond de acțiuni o limită minimă de expunere pe acțiuni îl face să fie mereu investit. Astfel, recuperează mult mai repede scăderile față de un investitor care și-a parcat portofoliul pe cash. În plus faptul că tranzacționează mai rar, îl face să economisească bani plătiți în comisioane de tranzacționare. Că tot am ajuns la subiectul comisioane de tranzacționare, un fond de investiții va avea mereu comisioane de tranzacționare mai mici decât un investitor de retail, din cauza volumelor tranzacționate.

În plus, un investitor instituțional are acces la o varietate de rapoarte de analiză care îi pot da diverse informații publice, dar mai puțin cunoscute de investitorii de retail.

Poate cel mai important factor care face diferența între randamentul obținut de investitorul mediu pe bursă și unul obținut într-un fond de acțiuni este felul în care se iau deciziile de investiții. În timp ce uneori investitorul de retail ia decizii la cald, influențat de vreo știre sau de o anumită conjunctură, în cazul unui fond de investiții deciziile de investiții se iau într-un comitet de investiții.

Credeți-mă că este foarte greu să-ți convingi colegii de o idee investițională, dacă nu ai argumente solide. Decizia se ia abia după ce există un consens. Iar șansele ca 5-6 oameni cu experiență și păreri diferite să se înșele deodată sunt considerabil mai mici decât la nivel individual.

Se elimină astfel factorul psihologic care nu ne lasă să obținem tot ce ne oferă piața. Investind într-un fond de acțiuni eliminați “supremația iluzorie” beneficiind din plin de rezultatele investiției dumneavoastră și petrecând timpul așa cum vă doriți.

Investițiile în acțiuni sunt parțial știința, parțial arta. Fiindcă dacă ar conta doar indicatorii companiilor am introduce toate datele și toți indicatorii companiilor într-un tabel și am cumpăra doar cele mai atractive companii. Dar nu e mereu așa, contează și momentul unei investiții, contează și contextul economic și contează enorm de mult și factorul psihologic.

Noi suntem mereu de părere că banii dumneavoastră trebuie să muncească din greu pentru voi, nu invers. Acum dumneavoastră trebuie să decideți ce contează mai mult pentru voi, să dețineți supremația sau să vă maximizați profitul.

O zi excelentă să aveți!

 

Adrian Anghel, Head of Sales

Avertisment

Acest articol are caracter pur informativ și prezintă opinii personale ale autorului. Articolul nu reprezintă o recomandare de investiții din partea OTP Asset Management România SAI S.A. sau o ofertă fermă de a contracta produsele financiare la care face referire acesta. De asemenea, articolul nu reprezintă o consiliere financiară personalizată cu privire la investiții sau consiliere fiscală/juridică. OTP Asset Management România SAI S.A. nu este responsabilă în privința potențialelor pierderi rezultate în urma tranzacțiilor desfășurate în concordanță cu ideile exprimate în acest articol. Deși informațiile prezentate au fost verificate cu atenție, OTP Asset Management România SAI S.A. nu este responsabilă pentru informațiile prezentate în acest document, acestea putând fi modificate fără nicio notificare prealabilă. Vă atenționăm că valoarea investiției dumneavoastră poate crește sau poate scădea în timp, iar performanțele anterioare nu reprezintă o garanție a realizărilor viitoare. Nu este permisă preluarea informațiilor din acest articol fără precizarea sursei.